Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina

2.10.2009

Viaţa sfinţilor Mucenici Ciprian şi Iustina (+304)

        Sfântul Sfinţitul Mucenic Ciprian este celebrat în cultul creştin ortodox român, alături de Sfânta Iustina şi Sfântul Teoctist, în ziua de 2 octombrie.
       Plasat relativ vag în sinaxarele româneşti ca trăind "pe vremea împărăţiei lui, 249 - 251, dar menţionând şi prezenţa unui "împărat Claudiu" (fie Claudius II, 268 - 270, fie Claudius Tacitus, 275 - 276, sau doar un guvernator dificil de identificat al Nicomediei) la uciderea lui, Sf. Ciprian s-a născut, probabil, în prima jumătate a sec. al III-lea, în Cartagina, actualul oraş Tunis, Tunisia, în nordul Africii.
       Sărbătorit în ritul roman încă din secolul al treisprezecelea, a fost înlăturat din calendarul romano-catolic al sfinţilor, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidenţe istorice. Numele lor au fost înlăturate şi din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în care se regăsesc, însă, alţi cinci sfinţi numiţi "Ciprian" şi două sfinte "Iustina". Catolicii tradiţionalişti continuă să celebreze memoria acestor sfinţi martiri însă, în continuare, pe 26 septembrie.

         Ucenicia şi cariera de vrăjitor

       Născut din părinţi cartaginezi păgâni, serveşte încă din primii ani în temple ale lui "Apolon". La şapte ani este încredinţat "unor vrăjitori" pentru a învăţa meşteşugul "drăceştii înţelepciuni". Când împlineşte zece ani, este trimis de părinţi în Grecia, să săvârşească jertfe pe Muntele Olimp. Aici stă până la 15 ani şi tot aici pare a deprinde marea parte a cunoştinţelor sale, întrucât, se precizează, "acolo se afla nenumărată mulţime de idoli întru care mulţi diavoli locuiau". Abilităţile sale deja includ: "schimbarea văzduhului, pornirea vântului, slobozirea tunetelor şi a ploii, tulburarea valurilor mării, stricarea răsadurilor, a grădinilor şi a câmpiilor, aducerea de vătămări şi răni asupra oamenilor", proiectări astrale ("A văzut acolo pe toţi zeii şi zeiţele păgâne şi felurite năluciri şi vedenii"), "vrăji ca morţii din morminte să vorbească" ş.a. Slujeşte apoi în temple ale Herei şi ale Artemisei, iar la 20 de ani ajunge în Memfis, adâncindu-se în studiul misterelor egiptene; la 30 îl găsim la caldeeni, care îl învaţă "să citească în stele".
       Când se stabileşte în Antiohia, este deja "desăvârşit în toată răutatea: vrăjitor şi fermecător, pierzător de suflete, mare prieten şi credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur faţă în faţă a vorbit şi de cinste mare de la dânsul s-a învrednicit", "primind în slujirea lui un grup de diavoli" precum şi promisiunea de a fi făcut "boier [între draci], după ieşirea din trup". Aici petrece multă vreme ca "prieten al diavolilor, ale căror lucruri, toate, le făcea". Şirul grozăveniilor continuă, astfel: "a adus pe mulţi oameni spre toată necurata fărădelege, pe mulţi ucigându-i cu otrăvurile şi cu farmecele, înjunghiind copii şi copile spre jertfa diavolilor şi pe mulţi învăţând la vrăjile sale rele; să zboare prin văzduh, să plutească cu luntrea printre nori şi să umble pe ape".

        Ciprian şi Iustina

     Tot în Antiohia, tot în acea perioadă, trăia o tânără fecioară născută din părinţi păgâni. Numele ei era Iustina, fiica lui Edesie şi a Cledoniei. Într-una din zile, aude un creştin grăind "vorbe de mântuire"; odată interesul stârnit, caută şi află mai multe despre Cuvântul lui Hristos, se botează şi îi aduce şi pe părinţii ei "la credinţă", hotărându-şi-l pe Mântuitor "drept Mire".

         Aglaid, un tânăr antiohian, fiu de părinţi bogaţi, o zăreşte într-o bună zi şi îi cade dragă. Încearcă el în fel şi chip să şi-o apropie, dar tot ceea ce primeşte este refuzul. Astfel, apelează la marele vrăjitor, Ciprian.
       Ciprian îşi trimite, pe rând, toţi diavolii să tulbure mintea Iustinei - dar Iustina se cufundă în rugăciune şi diavolii sunt alungaţi de semnul crucii; se transformă el însuşi în femeie, apoi în pasăre, însă credinţa Iustinei e ca un zid de care iluziile magicianului se zdrobesc, una câte una. Înfuriat, Ciprian trimite necazuri asupra tuturor oamenilor cetăţii, moarte asupra animalelor acestora şi boală Iustinei. Toate se destramă, la rugăciunile fecioarei.

         Convertirea

      Ciprian începe să pună la îndoială puterea "diavolilor" şi încearcă să-i alunge. Aceştia vor să-l sugrume, dar el îşi aminteşte de "arma" Iustinei şi, făcând, la rândul său, semnul crucii, îi învinge. Îşi arde apoi toate cărţile şi îi cere episcopului creştin al cetăţii, Antim, să îi dea Sfântul Botez. Campion al noii credinţe - aşa cum campion fusese şi în studiul ocultului -, Ciprian devine, succesiv, citeţ, diacon, preot iar apoi episcop; din această poziţie, îi încredinţează Iustinei stăreţia unei mănăstiri de fecioare.

        Martiriul

      Judecarea Sf. Ciprian şi a Sf. Iustina a început la Damasc şi a continuat la Nicomedia, unde au fost şi executaţi. Lor li s-a alăturat şi cel ce avea să fie Sf. Teoctist. Consemnările religioase descriu amănunţit torturile incredibile la care au fost supuşi, în general, cei care refuzau să revină la credinţele politeiste. Trupurile lor au fost duse, în secret, la Roma, unde au fost şi îngropate, locul devenind scena "multor tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo".

         Moaşte. Biserica Zlătari

      Biserica Sfântul Ciprian sau Biserica Zlătari, situată în Bucureşti, pe Calea Victoriei, între străzile Stavropoleos şi Lipscani, construită la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Matei Basarab, de către "zlătari" (aurari sau argintari), adăposteşte o raclă cu mâna dreaptă a Sfântului Sfinţitului Mucenic Ciprian. Este un loc de pelerinaj pentru credincioşii care caută aici ajutor împotriva vrăjitoriei.

        Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

          De la meşteşugul vrăjitoresc întorcându-te, de Dumnezeu înţelepţite, la cunoştinţă dumnezeiască, te-ai arătat lumii doctor preaînţelept, tămăduiri dăruind celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina; cu care roagă-te, Iubitorului de oameni, Stăpânului, să mântuiască sufletele noastre. (Tropar)

       O, Prea Sfintite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule prea tare, impreuna cu Sfanta mucenita Iustina si Sfantul mucenic Teoctist, roaga-te lui Hristos Dumnezeul pentru cei ce pururea te cinstesc si cu cantari maresc sfanta pomenirea ta si cu rugaciunile tale, imblanzeste pe Stapanul Hristos, pentru toti mijlocind iertare de greseale si izbavire de toate cursele si ispitirile diavolesti, ca mantuindu-ne sa-l cantam impreuna cu tine, in vecii nesfarsiti, cantarea ingereasca: ALILUIA!