Decalogul tăcerii

       "Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată", spunea N. Iorga. Îmi place tăcerea...Şi este necesară de multe ori...Răsfoind câteva pagini zilele trecute, am găsit 10 "porunci" ce mi-au atras atenţia. Prin adevărul exprimat, prin înţelepciune...

        Domnul zice : ”Îl voi întări pe cel blând, tăcut, smerit, pe care-l înfioară cuvintele Mele”. Ajungem la cunoaşterea de sine prin tăcere şi linişte, prin trezvie şi luare-aminte. Părăsind cuvintele, apare o nouă conştiinţă. Tăcerea ne trezeşte din limitarea conştientizării, din nedesluşitul viziunii.

1. Taci dacă n-ai de spus ceva valoros!
2. Taci atunci când ai vorbit destul!
3. Taci pâna iți vine rândul să vorbești!
4. Taci atunci când ești provocat!
5. Taci atunci când ești nervos și iritat!
6. Taci când intri în biserică pentru ca DUMNEZEU să-ți poată vorbi!
7. Taci când pleci de la biserică pentru ca DUHUL SFÂNT să-ți poată imprima în minte îndemnurile bune pe care le auzi!
8. Taci când ești ispitit să vorbești!
9. Taci când ești ispitit să critici!
10. Taci cât să ai timp să gândești înainte de a vorbi!

"Dacă cetatea sufletului nu are zidul tăcerii, ea rămâne descoperită săgeţilor duşmanului" (Sf. Grigorie cel Mare). Şi cum tema articolului este tăcerea, cuvintele prea multe nu rost...