Scrisoarea Mitropolitului Serafim de Pireu către Arhiepiscopul Greciei despre „infailibilitatea” papei

           Mitropolitul Serafim de Pireu a trimis o scrisoare către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi a toată Grecia cu pretextul întrunirii Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici, cu tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericilor primului mileniu”, ce va avea loc în Cipru.
         Mitropolitul de Pireu, în scrisoarea sa către Arhiepiscopul Ieronim, referindu-se la rolul episcopului Romei, subliniază: „Este un adevăr istoric imbatabil că niciodată Biserica în primul mileniu nu a recunoscut episcopului Romei vreun primat de autoritate şi de jurisdicţie în plan universal. Autoritatea supremă în Biserica Universală a fost exercitată întotdeauna numai de către Sinoadele Ecumenice".
        Kir Serafim subliniază încă: „Conform acestora, Preasfânta noastră Biserică nu acceptă primatul papal aşa cum a fost înţeles şi interpretat de către Conciliul I Vatican, care a proclamat pe episcopul Romei drept «interpret infailibil» al conştiinţei Bisericii”.

Scrisoarea Mitropolitului Serafim de Pireu:

Preafericite Părinte şi Stăpâne,

          Sunteţi cunoscut pe plan panortodox pentru profundul Vostru ataşament faţă de suprema şi de către Apostoli predanisită nouă instituţie a sinodalităţii în conducerea Preasfintei noastre Biserici Ortodoxe Universale Nedespărţite, instituţie pe care aţi şi apărat-o în timpul mult-dăruitei Voastre slujiri arhiereşti cu bun curaj şi întru multă cunoştinţă.

         Stându-ne înainte, atât apropiata întrunire ordinară a Sfântului Corp al Respectabilei Ierarhii a Preasfintei noastre Biserici, la începutul lunii octombrie, cât şi întrunirea din Cipru a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici cu tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericilor din primul mileniu”, cuget smerit că este necesar ca tema să se dezbată teologic de către Respectabila Ierarhie a Preasfintei noastre Biserici şi să se formuleze o poziţie şi o exprimare clară din partea acestui Sfânt Corp, aşa încât Înaltpreasfinţitul nostru reprezentant, Mitropolitul Hrisostomos de Messinia, care se distinge prin pregătirea sa teologică, larga erudiţie şi dreapta judecată, să fie întărit pentru redactarea finală a textului comun al întrunirii internaţionale în discuţie.

        Este un adevăr istoric imbatabil că niciodată Biserica în primul mileniu nu a recunoscut episcopului Romei vreun primat de autoritate şi de jurisdicţie pe plan universal. Autoritatea supremă în Biserica din întreaga lume a fost exercitată întotdeauna doar de către Sinoadele Ecumenice.

       Conform acestora Preasfânta noastră Biserică nu acceptă primatul papal după cum a fost înţeles şi interpretat de către Conciliul I Vatican, care a proclamat pe episcopul Romei drept – chipurile - «interpret infailibil» al conştiinţei Bisericii cu posibilitatea de a se opune chiar şi hotărârilor unui Sinod Ecumenic, sfeterisindu-se tot aşa cu „infailibilitatea sa”, consfinţită dogmatic şi de către Conciliul II Vatican, şi cu primatul jurisdicţional revendicat peste întreaga Biserică, în mod arbitrar, antiscripturistic şi anticanonic ia locul de-viaţă-Făcătorului şi Preasfântului Duh al Adevărului în trupul Bisericii, anulând astfel urbi et orbi instituţia sinodală predată de Sfinţii Apostoli ai Bisericii, dar şi însăşi prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în Ea.

      Prearespectabilul patriarh ecumenic de Constantinopol – Noua Romă, Sanctitatea Sa Kiriou Kir Bartolomeu, pe 1 octombrie 1997, din catedra oficială a Universităţii Aristotelice din Tesalonic, vorbind despre erezia Filioque, a declarat referitor la tema în dezbatere a Comisiei Mixte Internaţionale următoarele: „... Doar două cuvinte răstoarnă întregul edificiu al lumii, justificând infailibilitatea şi autoritatea unui singur om pe pământ. Sentimentul libertăţii, cu care Hristos ne-a eliberat, nu permite Bisericii Ortodoxe Răsăritene să accepte totala Ei supunere faţă de voinţa unui singur om, de aceea neagă justeţea acestor două cuvinte, deasupra cărora acest singur om încearcă să-şi întemeieze autoritatea” (Vol. «ΕΠΕΣΚΕΨΑΤΟ ΥΜΑΣ», Vizitele Patriarhale în Co-capitală, 1997-1999-2000, Ed. Sfintei Mitropolii de Tesalonic 2000, p. 275).

      În cadrul întrunirii Comisiei Mixte Internaţionale va trebui cu siguranţă să se expună patogeniile romano-catolicismului şi, în special, inexistentul „oficiu petrin” al episcopului Romei, dovezile false şi nelegitime asupra lui (donaţiile pseudo-constantiniene, dispoziţiile pseudo-isidoriene, pseudo-clementinele ş.a.), aşa-zisele mărturii despre dreptul la apel (ekkliton) al episcopilor Bisericii către Scaunul roman şi aşa-zisele mărturii despre autoritatea romană în chestiunile credinţei şi interpretării Scripturilor.

      Având în vedere că, potrivit memoriului din 13 ianuarie 2005 semnat de către fericitul întru adormire predecesor al Vostru, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia Kir Hristodulos, şi de co-preşedintele din partea ortodocşilor al Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Ioan de Pergam, Preasfânta noastră Biserică a proclamat clar prin Hotărârea Permanenţei Sfântului Ei Sinod din 12 ianuarie 2005 că:

     „1. ...Uniaţia (greco-catolicismul) constituie o abatere ecleziastică, dogmatică şi nomocanonică, o violentă răpire şi despărţire a credincioşilor de Biserica-Mamă Ortodoxă, iar de aici reiese că numaidecât ea trebuie osândită şi desfiinţată.
      2. În ceea ce priveşte tema dialogului, Biserica Greciei cugetă că trebuie în mod obligatoriu să se continue dezbaterea asupra temei uniaţiei, care nicidecum nu a fost epuizată, dat fiind că ea continuă încă să existe şi să acţioneze în dauna Ortodoxiei. Această dezbatere, spre uşurarea demersului dialogului, poate să fie continuată în cadrul eclesiologiei sub prisma "primatului” şi este necesar ca tema amintită să fie dezbătută pornindu-se şi de la alegerea, hirotonia şi instalarea doar cu trei zile înainte în Atena a noului episcop greco-catolic de Karakovia, domnul Dimitrios Salahas.

        

     Încheind cererea (mea) către Preafericirea Voastră, semnez plin de bună încredinţare.

                  + SERAFIM de Pireu

(traducere din limba greacă de ierom. Fotie, sursa: romfea.gr)

Notă: Articolul este publicat cu acordul autorului.