Prof. Gheorghios Galitis despre Dialogul Teologic din Pafos

Profesorul Gheorghios Galitis

despre Dialogul Teologic din Pafos

Marţi, 11/24 noiembrie 2009, profesorul emerit al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Atena, domnul Gheorghios Galitis a fost primit de către Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Domnul Galitis a fost invitat de către Patriarhia Ierusalimului ca să vorbească părinţilor aghiotafiţi (Sfântului Mormânt – n.tr.) despre dialogurile teologice în general, şi în special despre participarea Patriarhiei Ierusalimului la Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică după întâlnirea recentă din Pafos. Reprezentantul Patriarhiei în Pafos a fost profesorul Gheorghios Galitis, care a venit la Patriarhie şi înainte de această întâlnire, ca să îl informeze pe Preafericitul asupra mersului acestui dialog şi să primească îndrumări asupra manifestării poziţiei Patriarhiei faţă de acesta.

La întâlnirea domnului Galitis cu Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea la Patriarhie, 11/24.11.2009, au fost prezenţi în jur de 40 de părinţi aghiotafiţi, arhierei, preoţi şi monahi. În prezenţa acestora şi a Consulului General al Eladei la Ierusalim, domnul Sotirios Atanasiou, domnul profesor Galitis a susţinut o conferinţă despre dialogurile teologice bilaterale, şi în special despre cel al Bisericii Ortodoxe cu cea Romano-Catolică.

Principalele puncte ale conferinţei domnului profesor Galitis au fost următoarele:

Biserica Ortodoxă a fost caracterizată mai demult de către Harnack drept “o Biserică pierdută (destituită) şi osificată în  conservatorisme, neavând nicio legătură cu Biserica Apostolică a primilor creştini”. De către distinsul bizantiolog Steven Runciman a fost caracterizată drept Biserică a secolului XXI, adică drept Biserica viitorului. Această schimbare de mentalitate asupra Bisericii Ortodoxe a avut loc, deoarece aceasta s-a făcut cunoscută prin emigranţii ruşi-ortodocşi în ţările Europei şi ale Statelor Unite ale Americii după Revoluţia rusă din anii 1920 şi de către emigranţii greci în aceste ţări după al II-lea Război Mondial. După Conciliul II Vatican, Biserica Romano-Catolică a vrut să deschidă un dialog cu Biserica Ortodoxă “de pe poziţii egale”. Ca răspuns, Biserica Ortodoxă, în urma unei hotărâri comune în cadrul Consfătuirii Panortodoxe din Rodos (1964), a acceptat dialogul teologic cu Biserica Romano-Catolică.

Este adevărat că nu există progresul aşteptat de la acest dialog, că s-a cheltuit mult timp pentru discutarea celor ce ne unesc şi că abia acum se dezbat punctele care ne despart. Cu toate acestea, Bisericile Ortodoxe, cunoscând că posedă în ele însele plinătatea adevărului evanghelic în Hristos, participă la dialog prin teologi capabili, pentru a ajuta celelalte biserici creştine, să ajungă împreună cu noi la această credinţă, care este cea a Bisericii Apostolice.

Biserica Ortodoxă face acest lucru, împlinind cu fapta rugăciunea din timpul Liturghiei “pentru unirea tuturor”, simţind în profunzime durerea situaţiei tragice a divizării Bisericii, după 1054, şi responsabilitatea vindecării ei prin dialog. Pe celelalte confesiuni creştine, Biserica Ortodoxă le consideră biserici ce au la un loc cu învăţături drepte şi învăţături rătăcite şi care, în timp, prin dialog, sunt semnalate şi respinse. Unii membri ai Bisericii pot avea o părere diferită despre neparticiparea la dialogul teologic, însă nu pot să impună această părere întregii Biserici, care participă la acesta printr-o hotărâre comună.

În ceea ce priveşte dialogul cu Biserica Romano-Catolică, s-a reuşit la insistenţa ortodocşilor ca romano-catolicii să considere primatul papei nu desăvârşit, ci ca primul în sinod, conform Canonului Apostolic 34, precum şi pentarhiei patriarhiilor, pe care până acum nu le acceptau. Una dintre problemele acestui dialog este locul Uniaţiei, care rămâne deschisă pentru ortodocşi.

La întâlnirea recentă din Pafos, au fost dezbătute anumite articole ale textului de lucru, care a fost pregătit înainte cu un an în Creta. Celelalte articole se vor discuta în anul următor la Viena. Desigur, textul nu implică semnarea unei uniri cu Biserica Romano-Catolică, după cum s-a mediatizat recent în mod eronat de către anumiţi ortodocşi neinformaţi adecvat.

Actul va fi supus spre aprobare Bisericilor şi va fi evaluat în sinoade împreună cu alte elemente - rezultat ale dialogului din trecut şi din viitor pentru unirea care nu va avea loc curând, după cum susţin unii, ci după o lungă perioadă de pregătire,  după o lucrare de îndepărtare a impedimentelor teologice, care o împiedică acum, la momentul pe care doar Dumnezeu îl cunoaşte. De la noi Dumnezeu cere să fim doar unelte utile în mâinile Sale.

La propunerea Preafericitului, Domnul Galitis a citit părinţilor aghiotafiţi expunerea făcută către PF Sa şi către Sfântul Sinod, expunere sugerată asupra întâlnirii ortodocşilor şi romano-catolicilor în Pafos şi a textului studiat de către ei.

Preafericitul a mulţumit domnului profesor Galitis pentru informarea sinceră, clară şi detaliată asupra participării Bisericii Ortodoxe la dialogurile teologice bilaterale şi pentru reprezentarea de către el a Patriarhiei Ierusalimului în lărgimea “Duhului de viaţă făcător şi nu a literei care ucide” (II Corinteni 3, 6).

Domnul profesor Galitis a mulţumit Preafericitului pentru onoarea de a reprezenta Patriarhia la dialog şi pentru invitaţia de a vorbi aghiotafiţilor - jertfelnicilor păzitori ai Preasfintelor Locuri de Închinare, adică ai spaţiului geografic a Revelaţiei adevărului lui Dumnezeu, descoperit în Hristos Iisus, spre mântuirea neamului omenesc.

Din partea Arhisecretariatului.

(traducere din elină de monahul Leontie

 cf. http://www.jp-newsgate.net/gr/)