"...să credeţi neîncetat şi să vă rugaţi mereu la Domnul!"

Se împlinesc 11 ani de când una dintre persoanele cele mai importante din viaţa mea au plecat...definitiv...Atât timp s-a scurs de atunci! Mult, dar a trecut atât de repede! Parcă mai ieri o vedeam la fiecare sfârşit de săptămână. Nu ştiu de ce, dar îi simt lipsa mai mult ca oricând acum! Poate din cauza anumitor întâmplări care mă tot abat de la calea cea bună în ultima vreme!

            S-a stins la o vârstă înaintată, 86 de ani. Totul a fost atât de scurt...liniştit şi-a dat duhul, având sufletul împăcat. Ultima imagine...o văd şi acum, după atâţia ani. Şi încă mă trec fiori când îmi amintesc acea ultima dată. Ţineam atât de mult la ea, dar nu realizam atunci. Mi-a fost greu s-o văd pentru ultima dată. Şi îmi pare rău că nu i-am sărutat mâinile care ne-au crescut, ne-au învăţat atâtea lucruri...Nu am putut, din păcate!

            Străbunica...Da, prima persoană care ne-a învăţat ce înseamnă credinţa, bunătatea, smerenia! Şi multe, multe alte lucruri minunate. Era o fiinţă atât de caldă şi bună! Era o fire puternică, dar răbda de multe ori suferinţe pricinuite de alţii. Îi plăcea să ajute pe toţi, să nu judece, să fie bine pentru toţi şi într-un final, şi pentru ea.

            Casa încă mai este şi acum. Veche, ca un muzeu....plină de amintiri. Mă uit uneori la geam şi aştept puţin să văd dacă apare cumva chipul care ne privea cu atâta bucurie imediat ce ajungeam în faţa casei! Nu are cum, ştiu. Dar şi după atât timp, parcă o simt tot în acea odaie mică, stând în patul său ca pentru copii şi, bineînţeles, având cel puţin o carte de rugăciuni lângă pernă! Citea mult, chiar foarte mult! Doar în ultimii 2 ani din viaţă începuse să-şi piardă din vedere şi ne mai ruga pe noi să-i citim. Ce bucurie şi emoţie erau pentru ea acele clipe! Nu avea multe cărţi...Sfânta Scriptură, câteva cărţi de rugăciune şi vreo două manuale de religie de la noi. Le preţuia atât de mult! Ţin minte şi văd şi acum cum lua manualul de clasa a doua şi ne citea atât de blând...

 " Să nu daţi niciodată cu dracul! Spune necuratul, dar nu dracul! " Mereu ne repeta, încât şi acum mi-e greu să-i încalc şi să-i uit cuvântul. Se ruga de un unchi să-i aducă din când în când măcar o carte duhovnicească, iar pe noi, manualele vechi de religie.  

 După ce termina treaba prin mica ogradă (s-a îngrijit până la final singură), venea, se aşeza în pat, ghemuită, făcea o închinăciune şi căuta din ce să citească. Le ştia aproape pe de rost, dar îi făcea o atât de mare bucurie de fiecare dată! Ne chema lângă pat şi ne spunea cel mai adesea pilde! Nu ne pierdeam răbdarea, ba chiar o rugam să ne mai spună...să ne înveţe rugăciuni, dar mai ales să ne spună pilde! În timp ce citea, din ceara care se scurgea de la lumânările aprinse, făceam steluţe,luna, soarele şi le lipeam pe geam. Ce clipe!

            Ei îi datorez multe din tot ceea ce am învăţat până acum în viaţă. Ea a fost una dintre persoanele care au pus o piatră importantă la temelia caracterului meu! Aveam 12 ani când s-a stins! Dar nu înţelegeam cum de o persoană plină de atâta credinţă, smerenie şi bunătate poate pleca definitiv. Mi-a fost greu să accept atunci pentru că aş mai fi avut multe de învăţat de la ea. Dar cum spunea: "Acum aţi crescut! Învăţaţi singuri să aveţi grijă de voi, să vă feriţi de cel rău şi, cel mai important, să credeţi neîncetat şi să vă rugaţi mereu la Domnul!"

            Îmi doresc să fi întâlnit sau să aibă fiecare parte în viaţă de cel puţin o persoană ca ea! Poate pare ciudat sau cum vreţi să credeţi, dar şi acum, deşi am crescut, foarte rar, aproape niciodată nu pronunţ acel cuvânt! Doar necuratul! Da...banal pentru unii, însă numai când mă gândesc, o văd în faţă mustrându-mă! Lucruri mărunte, dar pline de însemnătate! Aşa cum a şi fost bunica. O femeie mică, dar puternică şi plină de credinţă!

            Ar fi multe de amintit...dar tot ceea ce contează este să nu uităm niciodată pe toţi cei cărora le datorăm lucrurile cu adevărat bune, folositoare insuflate de dânşii, persoanele care au contribuit la formarea noastră, pe cei care ne-au arătat un început bun de drum pe care să-l urmăm în viaţă....