Dodekaimeronul („Cele-12-zile”)

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

Dodekaimeron-ul („Cele-12-zile”)

          Sărbătoare avem, iubiţii mei. Sărbătorim Sfântul Dodekaimeron. Ce este dodekaimeron-ul? Este o perioadă care începe de la Crăciun (25 decembrie) şi se termină de Bobotează (6 ianuarie). Ţine adică 12 zile (7 din decembrie şi 5 din ianuarie – cu excepţia Ajunului Bobotezei). În timpul Dodekaimeronului, dată fiind bucuria sărbătorilor, se face dezlegare la toate. Vă prezint pe scurt cele mai importante sărbători ale Dodekaimeronului.

***

          - Prima sărbătoare este Naşterea Domnului (25 decembrie). Mare, iar temporal prima sărbătoare a creştinătăţii. Faptul că Hristos s-a născut este „alfa” sau începutul credinţei noastre, rădăcina, „rădăcina cea neudată” a Sfintei noastre Biserici; rădăcina nu a fost sădită şi nu a fost adăpată de om, şi de aceea rămâne nedezrădăcinată. Şi după cum din rădăcină răsar ramuri şi flori, aşa şi din această sărbătoare provin toate celelalte sărbători. Dacă Hristos nu s-ar fi născut, nu am fi avut Bobotează (Teofania), nu am fi avut Vinerea cea Mare, nu am fi avut Cincizecime. Naşterea Domnului este prima sărbătoare, maica sau mitropolia sărbătorilor.

          Ce sărbătorim de Crăciun? Cel mai mare eveniment din istorie. Nici a fost, nici s-a auzit vreodată ca Dumnezeu, Care a creat toate şi Care locuieşte în ceruri, să se pogoare pe pământ! A purtat trup omenesc din preacuratele sângiuri ale Sfintei Născătoare de Dumnezeu. A trăit 33 de ani aici, jos; a învăţat cele mai frumoase cuvinte, a făcut mii de minuni, S-a răstignit, Şi-a vărsat cinstitul Său Sânge – de ce toate acestea? - Din iubire. Ca să-l mântuiască pe om.

          - A doua sărbătoare a Dodekaimeron-ului (26 decembrie) se numeşte Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Se numeşte sobor, deoarece Biserica noastră ne cheamă pe noi, toţi copiii ei,  să ne adunăm, să ne strângem în biserică a doua zi de Crăciun, ca să cinstim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Şi este vrednică de cinstire. Pentru că Preasfânta este mai presus decât îngerii şi decât arhanghelii. Este Împărăteasa, Mama, singura între milioanele de femei care a fost găsită vrednică să-L nască pe Mântuitorul lumii.

          - A treia zi de Crăciun (27 decembrie) suntem chemaţi să-l cinstim pe Sfântul Ştefan. A fost primul diacon al Sfintei noastre Biserici. Diacon care a făcut minuni, a avut iubire în inimă, propovăduia înflăcărat numele lui Iisus Hristos. De acea a provocat răutatea şi invidia iudeilor. Şi precum pe Hristos L-au prins şi L-au dus în sinedriu, aşa şi pe Ştefan: l-au legat, l-au dus la judecată, l-au condamnat la moarte. Apoi l-au scos în afara cetăţii şi acolo l-au ucis cu pietre. Astfel a devenit martir. Şi în acel timp Ştefan Îl ruga pe Dumnezeu „să nu le socotească”, să nu le ia în calcul acest păcat (Fapte 7, 60).

          - În a cincea zi (29 decembrie) prăznuim pe Sfinţii Prunci, pe copiii care aveau aceeaşi vârstă cu Hristos şi care au fost ucişi de Irod. Credea că dacă va ucide toţi copiii  de parte bărbătească sub doi ani, printre ei va fi şi Hristos. Dar Hristos, cu Preasfânta şi cu dreptul Iosif, a fugit din timp în Egipt. Au rămas acolo până când a murit Irod. Şi a murit cu o moarte rea: a fost mâncat de viermi! Atunci însă, pe când încă împărăţea, a făcut acel mare rău. Dar ce e înfricoşător? Faptul că acea crimă se întâmplă şi astăzi! Irod a înjunghiat 14.000 de prunci, iar astăzi doar în Elada, în fiecare an, în clinicile de ginecologie medici şi mame ucid – câţi prunci? 300.000! Aceştia sunt Irozii contemporani, care vor da înfricoşător răspuns lui Dumnezeu. Chiuretajele sau avorturile sunt cea mai mare crimă. Dacă vine vreo femeie şi îmi spune, „eu am pus foc şi am ars o biserică”, o voi ierta; doar că-i voi spune să zidească o biserică nouă. Dacă însă va veni o femeie şi îmi va spune, „eu am făcut avort, am aruncat un copil şi nu dau naştere la alţi copii”, atunci nu ştiu ce se cuvine a face; nu ştiu dacă Dumnezeu iartă păcatul acesta. Trebuie ca cineva să se pocăiască şi să plângă mult.

          - Mergem aşadar mai departe în Dodekaimeron. Vine apoi şi ziua a opta, Anul Nou (1 ianuarie). Sărbătoarea pe care o prăznuim se numeşte Tăierea-împrejur a lui Hristos. Hristos, în ziua a opta de la naştere, conform cu porunca Legii mozaice, a fost tăiat împrejur; şi în acea zi – precum orice copil astăzi la botez  -primeşte un nume. Care nume? Cel mai înalt nume, cel mai dulce nume: numele de „Iisus” (Luca 2, 21). „Iisus” este un cuvânt evreiesc şi înseamnă „mântuitor”; deoarece a mântuit, mântuieşte şi va mântui lumea de păcatele ei (vezi Matei 1, 21). Numele lui Iisus Hristos este atotputernic, scoate demonii, tămăduieşte bolile, înviază morţii. Să-l pomenim pururi cu cinste şi cu iubire, şi să fim siguri că prin El au loc cele mai mari minuni.

          Urmează Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), care nu intră în calculul Dodekaimeron-ului. În această zi toţi câţi sunt creştini postesc aspru; mănâncă doar pâine şi apă şi se curăţesc.

          - Ziua următoare (6 ianuarie) este de-acum ultima sărbătoare a Dodekaimeron-ului. Este Boboteaza (Sărbătoarea Luminilor) sau Teofania. Sărbătorim faptul că Dumnezeu s-a arătat în lume ca Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. S-a arătat la râul Iordan când s-a botezat Hristos. De aceea, în această zi mergem la ape şi le sfinţim. aruncând crucea. Aceasta este Sărbătoarea Luminilor (Boboteaza).

          După Bobotează urmează „iarăşi în afara Dodekaimeron-ului – sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, care s-a învrednicit să boteze în repejunile Iordanului pe Domnul nostru Iisus Hristos.

***

             

          Acesta este Dodekaimeron-ul. În puţine şi simple cuvinte v-am prezentat cele mai importante sărbători ale lui. Şi acum, toate acestea să le transformăm într-o rugăciune. Să le spunem cu cuvinte de rugăciune:

          Hristoase, care Te-ai pogorât pe pământ pentru noi păcătoşii, îţi mulţumim din adâncurile inimii noastre. Învredniceşte-ne să Te iubim, să credem în Tine şi să ne închinăm Ţie până la ultima noastră suflare şi să pecetluim viaţa noastră cu cuvintele: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta” (Luca 23, 42).

          Preasfântă Stăpână, tu care te-ai învrednicit să-L naşti pe Hristos şi eşti mai presus de îngeri şi de arhangheli, nu ne părăsi. În nenorocirile şi necazurile noastre numele tău îl avem pe buze. „Preasfânta mea!” („Maica Domnului!”) - strigă toţi. „Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi, păcătoşii” (Pavecerniţa Mare).

          Sfinte Ştefane, tu care ţi-ai vărsat sângele tău pentru Hristosul nostru şi eşti întâiul mucenic, învredniceşte-ne şi pe noi să credem în El; şi de va fi nevoie chiar şi sângele nostru să-l dăm pentru iubirea Lui.

          Sfinţilor Prunci, care acum sunteţi în ceruri împreună cu îngerii, vă rugăm, mijlociţi, înduplecaţi-L pe Dumnezeu faţă de noi, păcătoşii, să ne ierte şi să ne dea putere să încetăm înfricoşătorul păcat al avorturilor.

          Doamne Iisuse Hristoase, „Cel ce Te-ai arătat Dumnezeu”, Tu care ai primit numele cel preadulce, fă să dispară, Te rugăm, orice hulă şi blasfemie şi ne învredniceşte pe noi să cinstim şi să ne închinăm numelui Tău, şi aşa să ne încheiem viaţa.

          Şi tu, cinstite Mergătorule-Înainte, care te-ai învrednicit să botezi pe Hristos, te rugăm, mijloceşte pentru noi, păcătoşii.

 Sfântă Treime, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, miluieşte lumea ta. Amin.

***

         

          Aşa se cuvine să petrecem aceste sfinte zile: să ne amintim toate aceste mari evenimente care au avut loc pentru mântuirea noastră.

          Fie ca Dumnezeu să ne miluiască. Pentru că cele mai mari păcate ale poporului nostru sunt trei. Întâi, faptul că nu se mai nasc copii şi sigur că-şi ucid copiii – alaltăieri o femeie mi-a spus că a făcut patru avorturi; şi râdea! Al doilea: blasfemia. Şi al treilea: desfrânarea, adulterul şi toate acestea. 

          De aceea, înainte de a veni ziua certării, să-l auzim pe Ioan Înaintemergătorul, care strigă „Pocăiţi-vă…!” (Matei 3, 2). Pocăiţi-vă, clerici şi laici, bărbaţi şi femei, tineri, bătrâni şi copii, albi, negri şi roşii, toţi. Dacă nu ne vom pocăi, vai şi amar de noi.

          Facă Dumnezeu ca Noul An să fie un an de pocăinţă şi de convertire prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis,

în Sfânta Biserică a Cuviosului Naum Armenohorios – Florina,

Duminica dinainte de Bobotează, 03.01.1982)

(traducere din elină: monahul Leontie)