Stareţul Efrem de la Vatopedi despre Fericitul Patriarh Pavel al Serbiei

Stareţul Efrem de la Vatopedi vorbeşte despre Fericitul Patriarh Pavel al Serbiei

          Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, gheronda Efrem, pe 7 iunie 1997, ca reprezentant al Sfântului Munte, a însoţit o copie a icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Triherousa” („Cea-cu-trei-mâini”)  din Sfânta Mănăstire Hilandar în Sfânta Biserică a Sfântului Sava de la Vraciar (Belgrad) (una din cele mai mari biserici din Balcani) ca răspuns la invitaţia Sfântului Sinod al Patriarhiei Serbiei. În timpul acestei vizite a avut prilejul să se întâlnească şi să vorbească de mai multe ori cu fericitul Patriarh Pavel al Serbiei.

          Într-una din aceste convorbiri, Patriarhul i-a destăinuit egumenului Efrem că nu şi-a dorit, nici nu s-a aşteptat vreodată să ajungă patriarh. Când i s-a adus la cunoştinţă că a fost ales patriarh, s-a întristat mult. S-a rugat mult şi a primit cu smerenie voia lui Dumnezeu făcând însă o promisiune în rugăciune sa: 

„Dumnezeul meu, Tu cunoşti că nu am puterile necesare şi destoinicia să fac faţă acestei înalte demnităţi, să devin patriarh, niciodată nu mi-am dorit, nici măcar nu m-am gândit la aşa ceva. Fac însă acum o promisiune ca de acum înainte, până la moarte, să-Ţi slujesc Sfânta Liturghie zilnic, şi Tu - după cum ştii - să împlineşti lipsurile şi nedesăvârşirile mele”.

         Şi într-adevăr acest fericit om al lui Dumnezeu liturghisea în fiecare zi, oriunde s-ar fi aflat, chiar şi atunci când era în afara Serbiei în misiuni, slujea Sfânta Liturghie în camera de hotel. Această rară gândire liturgică şi viaţa lăuntrică pe care a avut-o l-au arătat un adevărat conducător bisericesc, fapt pentru care şi poporul îl iubea mult, dar şi hotărârile pe care le lua în momente critice erau întotdeauna înţelepte şi în cadrul voii lui Dumnezeu.

          Publicăm mai jos şi omilia pe care a ţinut-o gheronda Efrem în timpul primirii copiei icoanei făcătoarei de minuni a Preasfintei „Triherousa” în Serbia pe 25.05.1997, calendarul vechi/07.06.1997 calendarul nou:

          „Ca egumen al Mănăstirii Vatopedi şi reprezentant al Sfintei Chinotite şi al întregului Sfânt Munte, în acest moment al primirii copiei icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Triherousa” de către conducerea încercatei Biserici Ortodoxe surori din Serbia şi de către evlaviosul ei popor, simt nevoia să mulţumesc din adâncul sufletului meu Maicii lui Dumnezeu, Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, pentru a cărei cinstire ne aflăm astăzi toţi aici, pentru că ne-a învrednicit pe noi smeriţii robi şi unelte ale Ei să continuăm strădania negrăitei lucrări a dumnezeieştii iubiri şi a purtării ei de grijă, lucrare pe care Ea însăşi cu opt secole înainte a început-o în această ţară.

          Duhul patristic ortodox va ridica treptat viaţa noastră prin dobândirea sfintelor virtuţi ale ascezei, postului, rugăciunii, iubirii frăţeşti, smereniei şi dragostei. Acest duh ascetic şi l-au însuşit şi prin el au devenit străluciţi luminători şi călăuzitori ai poporului sârb mai mult decât toţi Părinţii noştri Sava şi Simeon.

          Sfântul Duh, prin mijlocirile Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu „Triherousa” va învăţa înţelepciunea, cuminţenia, cumpătarea, dreptatea şi bărbăţia pe copii Lui ortodocşi, aşa încât ridicând cu dragoste şi cu bucurie jugul cel uşor al Domnului, să poată  ca uniţi sub aceeaşi unică credinţă ortodoxă a noastră să depăşim marile încercări îngăduite de Dumnezeu spre pedagogie vouă, mult iubiţilor Săi copii din Serbia, ca neîncetat rugându-vă, în toate mulţumind şi pururea bucurându-vă, după exemplul Părinţilor noştri, să se slăvească prin voi preasfântul nume al Dumnezeului nostru Treimic, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

          A trebuit ca doar Fecioara Maria, singura fecioară după adevăr sufleteşte şi trupeşte, să locuiască ca Egumenă între monahii feciorelnici din Mănăstirea Hilandaru, ca să continue pururea să apere, să călăuzească, să lumineze copiii Ei, pe monahii Ei; iar prin ei să trimită de acolo de sus lumina Ei până aici în mijlocul poporului şi clerului Ei ortodox.

(traducere din elină: monahul Leontie, cf. www.vatopaidi.wordpress.com)