POTSDAM - Germania
3 iulie 2012
Biserica Rusă Sf. Alexandru Nevsky (Potsdam, GE)
Cea mai veche biserică ortodoxă rusă de pe teritoriul Germaniei se află în frumosul oraş Potsdam, la numai 24km de capitala Berlin.
Construită în 1829, biserica a fost în permanenţă un loc foarte important pentru lumea ortodoxă şi credinţa din aceste locuri. Ea este aşezată în centrul Alexandrowka, o mică regiune ce cuprinde 13 case din lemn, în stil rusesc, construite între anii 1826-1827 la dorinţa specială a regelui Prusiei, Friedrich Wilhelm III.
Biserica a fost iniţial proiectată de către Wassily Petrowitsch Stassow, arhitect din Sankt-Petersburg, urmând să fie terminată de către renumitul arhitect german Karl Friedrich Schinkel.
Comunitatea întâlnită aici a fost extraordinar de primitoare, zâmbitoare, caldă şi smerită! Am ajuns într-o sâmbătă după-amiaza, în Noiembrie a anului trecut. Poposind cu trenul în gară, am luat repede o hartă de la ghişeul de Informaţii şi m-am interesat cum pot ajunge mai uşor în Alexandrowka. Dacă spuneam de biserica ortodoxă, cu siguranţă aş fi aflat mai greu locaţia...
9 staţii de tramvai şi am ajuns. Mă aşteptam să văd în centrul regiunii o biserică. Ochii îmi erau îndreptaţi numai în sus, căutând turla... Rusă şi germana îmi sunt deopotrivă asemănător de dificile...
Strada era pustie... nu aveam pe cine să întreb, pe hartă mi se părea foarte mult de mers înainte. Dreapta, stânga sau înainte, deşi părea mai lung drumul?
"Arată-mi calea pe care voi merge, căci la Tine am ridicat sufletul meu!"... aşa cum mi-a spus dintotdeauna Părintele cel drag! Şi am luat-o pe un deal înainte. Intram într-un parc plin de copaci umbroşi, foarte înalţi, cu mulţi arbuşti. Nu se vedea nimic înainte, însă... după 200-300m, iată că văd turla!
Slavă Ţie, Doamne! Slavă Ţie! Ce a urmat apoi... e prea greu de descris în cuvinte! Este biserica cea mai dragă din această Germanie de Est, cu o comunitate foarte unită şi iubitoare, cu slujbe deosebit de frumoase, minunate!
Am lăsat tot Berlinul şi am ales 2 weekenduri consecutive în Potsdam, pentru Liturghie şi Vecernie! :)
Era jumătatea lui noiembrie, dar vremea era tare frumoasă! Rece, după cum spuneau unii dintre ei, dar perfectă pentru mine. Așa cum spuneam, de la gară am pornit foarte hotărâtă să găsesc biserica, având harta în mână și sufletul îndreptat Sus.
Când am ajuns în fața bisericii, am rămas nemișcată vreme de câteva minute. Nu puteam să cred că era atât de aproape, că sunt acolo, că am șansa să intru în acest locaș bine-plăcut al lui Dumnezeu! Nu era nimeni în parc, în preajmă. Doar câteva raze de soare ieșiseră parcă să mă întâmpine și să mă strângă în brațe...
Era trecut de prânz când am intrat în biserică. Am întâlnit doar o singură persoană, o doamnă la micul pangar dinăuntru, citind dintr-o carte de rugăciuni.
Cu toate că biserica arată destul de mare din afară, înăuntru spațiul este destul de mic. Foarte multe icoane frumoase, sfeșnice și miros proaspăt de tămâie! În centru, icoana Sf. Alexandru Nevsky, deloc cunoscut pentru mine, spre rușinea mea. Foarte timid, am cerut câteva lumânări pentru a le aprinde înăuntru, ca mulțumire adusă Domnului și tuturor sfinților pentru îndrumarea către acest loc.
Rusă, nu știu, din păcate! Germană... la fel de bine. Însă ne-am înțeles mai mult din priviri, din gesturi (engleza nu e așa mult vorbită în comunitatea lor). Trebuie să vă spun însă că în Ortodoxie avem cu toții un anumit limbaj pe care-l înțelegem cu toții, indiferent de limba nativă sau cele cunoscute.
Am stat vreme de o jumătate de ceas, într-o liniște deplină, în fața icoanelor și a Sfântului Altar. Ce momente frumoase, Doamne! Am ieșit, rugându-mă să treacă mai repede timpul și să vină dimineața, Liturghia...
Programul era scris doar în rusă. Nici măcar germană. Dar cifrele le poate citi oricine. Vecernia urma să înceapă peste vreo 3 ore, la 17. Am încercat să mai trag de timp, încercând să cunsoc parcul cel mare, însă mi-era teamă că revin noaptea în Brandenburg. Am plecat, cu inima îndoită... dar am plecat.
Dimineața am revenit la Utrenie și Liturghie. Biserica era plină de lumânări aprinse, oamenii începeau să vină cu familiile, asftel că la începutul Liturghiei biserica a devenit neîncăpătoare.
Ceasurile acelea petrecute în cadrul comunității ortodoxe au fost printre cele mai impresionante petrecute în afara țării! Cu greu m-am abținut să vărs o lacrimă de bucurie, însă la auzul Heruvicului am scăpat câteva lacrimi... Lacrimi de mulțumire, de bucurie, de dor și pocăință.
Ce frumoasă atmosferă! Rostirea Crezului cântat, iertarea cerută de fiecare în parte, zâmbete primite de parcă știau că nu îi pot înțelege, Tatăl Nostru atât de minunat cântat de corul și întreaga biserică...
iar la final binecuvântarea atât de frumoasă a Părintelui!De atunci, am ales să vin în fiecare duminică la Liturghie acolo. Chiar dacă slavona e necunoscută pentru mine, Liturghia e aceeași și o putem înțelege în orice limbă ar fi slujită! (Trebuie să vă mărturisesc și experiența din Amsterdam, de la Biserica Sf. Nicolae, cu Sf. Liturghie în olandeză).
3 săptămâni în noiembrie acolo, 2 Liturghii de neuitat!
SLAVĂ ȚIE, DOAMNE!
ÎȚI MULȚUMESC PENTRU ACESTE BINECUVÂNTĂRI!
