Sărbătorirea Sfântul Andrei la Constantinopol...Îmbrăţişări între catolici şi ecumenişti...

2 decembrie 2009

SFÂNTUL ANDREI LA CONSTANTINOPOL

Sărbătoarea Tronului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol este Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Acesta a aşezat aici ca prim episcop de Byzantion (ulterior, Constantinopol) pe Stahie, pomenit între cei 70 de apostoli. Şi anul acesta Sărbătoarea Tronului Ecumenic a fost întunecată de ecumenismul sincretist. Prezentăm în continuare două ştiri semnificative de pe http://thriskeftika.blogspot.com; traducerea ne aparţine. I.F.  

29.11.2009

Patriarhul Bartolomeu va sărbători pe Sfântul Andrei împreună cu cardinalul catolic Walter Kasper

                    
Fidel cu statornicie obişnuinţelor sale ecumeniste, Patriarhul Bartolomeu va sărbători şi anul acesta pomenirea Sfântului Andrei împreună cu reprezentanţii catolici care l-au avut drept cap de delegaţie pe Walter Kasper. Se pare că nici protestele creştinilor practicanţi, nici naufragiul Dialogului din Cipru nu au putut să-i înţelepţească pe ecumenişti. Sărbătorirea Sfântului Andrei în Fanar în prezenţa catolicilor şi sărbătorirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel la Roma în prezenţa episcopilor ortodocşi este de acum o obişnuinţă consfinţită a ecumeniştilor şi a catolicilor. Acest rău obicei ar trebui să înceteze imediat, pentru că:
a)   Prezenţa catolicilor la Dumnezeiasca Liturghie nu constituie decât rugăciune-în-comun, care este interzisă de Sfintele Canoane. De altfel, catolicii de foarte multe ori citesc rugăciunea „Tatăl nostru” sau alte texte liturgice, făcându-şi mai activă în felul acesta participarea la aceste slujbe.
b)   Imaginea catolicilor în Catedrala Patriarhală crează poporului impresia unităţii între toţi creştinii, impresie cu totul rătăcită. Catolicii sunt eretici şi nu-şi au locul în cadrul Dumnezeieştii Liturghii ortodoxe.

         Prezenţa cardinalilor catolici la Liturghia patriarhală nu constituie decât o umbrire a prăznuirii Sfântului Apostol Andrei. Prin astfel de acţiuni, Fanarul pare că şi-a pierdut definitiv lumina, iar pentru prezent nu se întrevede nici o modalitate prin care şi-ar putea redobândi luminozitatea duhovnicească.

30.11.2009

Îmbrăţişări între catolici şi ecumenişti în Fanar
la sărbătoarea Sfântului Andrei


          Predica Patriarhului Bartolomeu la sărbătoarea Sfântului Andrei în Fanar constituie o continuare a demersului său ecumenist spre îmbrăţişarea papei.

          Începe adresându-se cardinalului catolic Walter Casper prin formula „Înaltpreasfinţit”, iar ereticului papă prin cuvintele „Sanctitatea Sa, Papa şi Episcopul Romei”. În continuare îl numeşte pe papa „frate în Domnul, Sanctitatea Sa Papa Romei celei Vechi”, iar spre sfârşit spune că, în efortul pentru unitatea Bisericii Ortodoxe, „Biserica Constantinopolului este însoţită întotdeauna de scumpa participare a Bisericii Romei celei Vechi”?
          Citind cineva toate acestea are impresia sau că se află înainte de epoca Schismei sau că Schisma a fost, dar nu am băgat de seamă! Cum ar putea un credincios să-l perceapă pe ereticul papă, dacă el este numit „Episcop”, „Sanctitate”, „frate în Domnul”, iar erezia papală drept „Episcopie a Romei”?
          Cel puţin ca nefericire şi neteologhisire pot fi caracterizate cele pe care le spune patriarhul, când se referă la dialogul „în duh de smerenie”, ignorând în mod voit că în cadrul convorbirilor cu ereticii nu se potriveşte smerenia (ca cedare şi supunere faţă de erezie), ci promovarea cu îndrăzneală a Adevărului şi arătarea căii de pocăinţă pentru eretici. Patriarhul nu aminteşte nimic despre rugăciunile-în-comun pe care şi de data aceasta le-a făcut împreună cu ereticii.
          Ecumeniştii şi catolicii nu sunt interesaţi de Adevărul lui Hristos şi al Sfintei Lui Bisericii. Cum ar spune poporul simplu: catolicii şi ecumeniştii nu au nici un Dumnezeu.





                                                                                                    

0 comentarii:

Comentarii recente

"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască." (Sf. Ioan Gură de Aur).

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP