Co-sărbătoare a Sf. Sava cel Sfinţit

31 octombrie 2009

  26-10-2009 (GREGORIAN)
13-10-2009 (IULIAN)

ÎMPREUNĂ-PRĂZNUIRE A SFÂNTULUI SAVA CEL SFINŢIT 
DE CĂTRE PĂRINŢII AGHIOTAFIŢI[1] ŞI AGHIORIŢI


          La doi ani după întâlnirea Patriarhului Athenagora al Constantinopolului cu Papa Paul al VI- lea în Ţara Sfântă şi în Patriarhia Ierusalimului în decembrie 1963, biserica romano-catolică a întors Maicii Bisericilor din Sion moaştele Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit, care au fost furate de cruciaţi şi duse în Veneţia.

După înţelegerile şi pregătirea prealabilă, moaştele Sfântului Sava au ajuns la Ierusalim pe 13 octombrie 1965, însoţite de o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, care s-a deplasat în Italia în acest sens, delegaţie constituită din actualul mitropolit Vasilios de Cezareea, actualul mitropolit Chiriac de Nazaret (atunci ierodiacon) şi de adormiţii întru fericire mitropolitul Gherman de Petra şi arhimandritul Serafim, duhovnicul Mănăstirii Sfântul Sava. 



          Sfintele moaşte au fost duse de la Poarta lui David în procesiune în Biserica Învierii, unde au şi rămas timp de o săptămână pentru închinare.
          În continuare, sfintele moaşte au fost duse în Sfânta Mănăstire întemeiată de Cuviosul Sava, unde de atunci rămân comoară şi vistierie, izvor de putere şi de tămăduiri pentru părinţii mănăstirii şi pentru închinătorii ei.
          Acest eveniment al aducerii a fost consfinţit cu prăznuire în Patriarhia Ierusalimului, însă cu totul şi cu totul praznical în Sfânta Lavră a Cuviosului Sava, către care, în fiecare an pe 13 octombrie, este trimisă o delegaţie arhierească din Ierusalim. O slujba specială a fost întocmită de către fericitul imnograf, Mitropolitul Nikodimos de Patras, iar Slujba Acatistului Sfântului Sava, îl are ca autor pe imnograful Marii Biserici a lui Hristos, fericitul părinte Gherasim de la Schitul Sfânta Ana Mică.
          Şi anul acesta sărbătoarea s-a ţinut conform tipicului savait printr-o priveghere de toată noaptea la care a participat Preafericirea Sa Teofil al III – lea, Patriarhul Ierusalimului, venind de cu seară în Sfânta Lavră a Sfântului Sava cu Bătrânul Arhisecretar, Arhiepiscopul Aristarh de Konstantina şi cu preoţi din cadrul Patriarhiei.

          În mod deosebit a emoţionat şi a creat o înălţare duhovnicească participanţilor la sărbătoare prezenţa obştii Danieleilor din Sfântul Munte Athos, psalmodia bizantină autentică şi preţioasa şi marea icoană argintată a Maicii Domnului Triherusa („Cea cu trei mâini”), pe care a zugrăvit-o părintele Daniil Iconograful, ieromonah danieleu, ca donaţie a evlavioşilor creştini prin mijlocirea monahului aghiopavlit - părintele Nikodimos, după originalul icoanei Maicii Domnului Triherusa, ce se află în Sfânta Mănăstire Hilandar din Sfântul Munte Athos, adusă aici de către Cuviosul Sava Sârbul, când acesta a vizitat Mănăstirea Sfântului Sava în veacul al XIII – lea.

          La slujbă şi la Dumnezeiasca Liturghie au participat cu adâncă umilinţă mulţi credincioşi ortodocşi ai Patriarhiei vorbitori de limba arabă din Bethleem, Betzalla şi Satul Păstorilor.
          Acestora le-a predicat dumnezeiescul cuvânt Preafericitul Patriarh Teofil, scoţând în evidenţă cu deosebire virtutea Cuviosului Sava, cuvioşia, înfrânarea, dar şi activitatea sa pastoral-misionară pentru Ortodoxie prin lupta sa împotriva ereziei monofizitismului şi binecuvântarea sfintelor sale moaşte pentru mănăstire şi pentru închinătorii ei.
          Întreaga sărbătoare în mediul pustiu al Lavrei, înnoită prin paraclise, pictură şi spaţii de cazare de către nevoitorul şi iubitorul de osteneală, duhovnicul ei - preacuviosul şi învăţatul arhimandrit părintele Evdokim, a devenit un prilej de încărcare spirituală şi comuniune duhovnicească cu întemeietorul mănăstirii, Cuviosul Sava cel Sfinţit, cu Sfântul Ioan Damaschin, cu Cuviosul Xenofont şi cu alţii care s-au nevoit în această Lavră şi în prezenţa părinţilor aghiotafiţi şi athoniţi. 

          După Dumnezeiasca Liturghie, Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a rostit către părinţi şi către adunarea bisericească următoarele:
          „Harul Preasfântului Duh ne-a adunat pe noi astăzi în Lavra Cuviosului Sava cel Sfinţit, ca să prăznuim o îndoită sărbătoare: aducerea moaştelor Cuviosului Sava şi aducerea icoanei Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu Triherusa, pe care a zugrăvit-o monahul danieleu Daniil, după icoana care a aparţinut Sfântului Ioan Damaschin şi care a fost dusă în Sfânta Mănăstire Hilandar de către Sfântul Sava Sârbul.


Prin aceste două evenimente înţelegem importanţa timpului liturgic al venirii lui Hristos în prezent, trecut şi viitor, toate aceste momente ale timpului unite în Trupul lui Hristos. Pe acest Hristos Îl trăim noi în acest loc sfânt de închinare şi străveche mănăstire, participând la Dumnezeiasca Liturghie.
Dorim prin mijlocirile Cuviosului Sava cel Sfinţit, ale Sfântului Nicolae, Episcopul Mirelor, şi ale Sfântului Ioan Damaschinul, sănătate sufletească şi trupească celor ce se nevoiesc în mănăstire, închinătorilor Lavrei şi frăţiei noastre aghiotafite.
Maica Domnului este ocrotitoarea Sfântului Munte şi noi îi avem co-liturghisitori pe slujitorii Acesteia şi reprezentanţii Republicii Athonite, care sunt prilejuitorii aducerii sfintei Ei icoane, cărora le şi mulţumim şi le exprimăm dorinţa noastră ca icoana să rămână semnul legăturii dintre Patriarhia Ierusalimului şi părinţii athoniţi. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu noi cu toţi. Amin. Mulţi ani”.


(text tradus din elină de monahul Leontie cf. http://www.jerusalem-patriarchate.info/gr/news.php)




[1] Aşa se  numesc  părinţii ortodocşi - slujitori şi păzitori ai Sfântului Mormânt (n.tr.).

0 comentarii:

Comentarii recente

"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască." (Sf. Ioan Gură de Aur).

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP